BANAT: Cultura Turdaș-Vinča, inexplicabilă după 7.700 de ani
Uităm că pe această planetă omenirea a mai cunoscut progresul, iar cataclismele periodice prin care trece planeta noastră a făcut ca noi să ne reîntoarcem la alt stadiu de civilizație și să o luăm de la început, cumva. Dar, deocamdată vom studia câteva dintre aceste dovezi de acum peste 7000 de ani din civilizația Turdaș – Vinca, care ne va face să ne schimbăm părerea despre acești „primitivi”. Această civilizație a apărut pe zona scăldată de fluviul european Dunărea și poate fi adăugată la celelalte civilizații ce au format de fapt cultura europeană veche (old) postapocaliptică a Geților de Aur primordiali, cei ce au salvat semințele popoarelor scăpate din apele ultimului mare diluviu planetar. Dar ce are special acestă cultură? Cultura Turdaș-Vinča, considerată o cultură a epocii de piatră (neolitic), a fost de fapt o cultură a metalurgiei (s-au descoperit artefacte din aramă și bronz, ceea ce înseamnă că aceștia practicau metalurgia). Oamenii din acestă cultură reprezentați prin statuetele de teracotă descoperite în așezările acestei culturi nu umblau îmbrăcați în blănuri, sau nu erau sumar îmbrăcați, ci purtau haine ca și noi în prezent, croite din materiale textile pe care le țeseau la războaie de țesut, colorate diners și cusute cu diferite modele decorative, ca și în zilele de astăzi. Până și „fusta mini” a fost „inventată” de reprezentantele sexului frumos din epoca neolitică.
Arta lor plastică, prin statuetele care au ajuns la noi, dovedesc un mod de interpretare artistic destul de avansat. Sunt folosite stilizări moderne, care uneori depășesc puterea de creație a artiștilor de azi, iar simbolistica acestora nu a fost nici până în prezent descifrată. Și pentru că viața în materie este grea, oricum, acești oameni „primitivi”, au inventat „spa”-ul modern, creându-și piscine în zona izvoarelor fierbinți și minerale, ce aduceau beneficii sănătății lor. Ei au „inventat” și jucăriile (dar și jocul), în universul lor casnic existând zeci și sute de asemenea miniaturi de statui umane, obiecte de mobilier, miniaturi animaliere, etc. Din amintirea unor vieți anterioare, a unei civilizații care a fost cândva, au „inventat” forme de scris, sau sisteme de simboluri prin care încercau să comunice ce aveau de spus. Pentru că fenomenele prin care va trece planeta noastră (lumea materială) nu pot fi explicitate științific (exemplu: sfârșitul timpului și începutul altui timp nou), au căutat diferite forme de comunicare spre a transmite pe mai departe aceste temeri ale lor. Dintre toate, transmiterea orală, prin acumularea acestor cunoștiințe timp de 20 de ani (de educație) și păstrarea acestora sub formă de simboluri în stare latentă în memoria care transgresează timpul a dat cele mai bune rezultate. Oamenii, renăscuți în timp (aceeași memorie, dar alt chip uman? mască?), își aduceau aminte de înțelesul unor simboluri tainice, dar nu știau de unde știu ceea ce știau. Statetele acestei culturi Turdaș – Vinca au trăsături umane, dar sunt zeități, pentru că au chipuri de zei păsări, sau zei șarpe („Fiți blânzi ca porumbeii și înțelepți ca șerpii!”). Șarpele, în înțelepciunea sa, nu își încearcă forțele cu un obstacol pe care nu îl poate depășii; el îl ocolește! Așa și omul, dacă nu își poate explicita taina vieții în materie, cel puțin va învăța cum să scape de Judecata de Apoi. De aceea trebuie să gândească de două ori și să aibă ochii în patru! Cultura Turdaș-Vinča a apărut primordial pe axa geografică Cuina Turcului – Lepenski Vir – Vinča – Turdaș – Tărtăria. Ulterior, ea s-a extins apoi pe actualele teritorii ale României, Transilvania și Muntenia, Vestul Ungariei, Serbia, Bulgaria, Grecia, Bosnia și Macedonia. Denumirile culturilor Tisa, Gumelnița, Vădastra, Sălcuța, Karanovo, ș.a. sunt date ca localizare a zonei unde s-au făcut descoperiri legate de Cultura Turdaș-Vinča, dar și ca periodizare istorică. Etapele cronologice ale dezvoltării acestei vechi culturi sunt: 11.000 î.Hr. – Cuina Turcului; 8.000 – 7.000 î.Hr. – Lepenski Vir (zona Dunării, Porțile de Fier); 7.300 – 6.000 î.Hr. – Turdaș – Vinča (perioada de maturizare a civilizației); 6.900 – 6.000 î.Hr. – Starcevo – Criș; cca. – 6.000 î.Hr – Așezare neolitică de la Cristian (jud. Sibiu); cca. 6200 î.Hr – Civilizația de la Miercurea Sibiului; cca. 6.000 î.Hr – Ohoden (Bulgaria) – Templul Soarelui; 6.000 – 5500 î.Hr. – Tărtaria, etc. Putem constata că această primă civilizație a Europei (Old Europe) apărută în Balcani, nu a apărut din neant, ci s-a generat, evoluat și ulterior a dezvoltat celelalte culturi carpato – balcanice. Trăind în triburi și uniuni de triburi, oamenii culturii Turdaș – Vinca aveau case construite din lemn și piatră, aveau sobe de încălzit și gătit mâncarea, dar și gropi speciale în care adunau resturile menajere. Aveau pe pat saltele de lână, țesături, perne. O altă dovadă a gradului lor de civilizație era și atenția acordată înhumării morților în tumuli și pomenirea lor și a zeităților prin construirea de sanctuare spectaculoase. Aici se poate adăuga și simbolismul prin care încercau să ne transmită ceva; tumulul și piramida, ca și muntele ca simbol al lumii zeiești, reprezenta zona de salvare. Muntele cu turmele sale de animale domestice a reprezentat salvarea neamului omenesc la ceas de potop. De aceea și dacii stăteau lipiți de munți. (CONTINUARE – SURSA)